anurim

Wednesday, December 12, 2007

IMPORTANT NOTICE/ANUNT IMPORTANT

Toti cei care isi doresc sa citeasca in continuare acest blog sunt rugati sa intre pe www.anurim.com.

This blog and all of its content has been moved to www.anurim.com. Go there if you want to keep on reading me.

Cette page et tout son contenu a ete transposee sur www.anurim.com.

Tuesday, December 11, 2007

reclama


Iaca reclama. Sa ma enervez? Sa rad?
Via Iatzi via Sport.ro.

Monday, December 10, 2007

www.anurim.com

Dragi oameni care intrati pe acest blog, vreau sa fac un anunt important pentru mine: de azi am propriul meu domeniu!!! Sunt megasupercalifragilistic de incantata si abia astept sa transfer tot continutul acestui blog pe noua adresa:). Evident ca prietenii mei Victor (merci de gazduire) si Costin vor innebuni din cauza mea si a sutelor de mii de intrebari gen "auzi, da aici cum fac? dau continue?", asta in conditiile in care la munca lucrurile o cam iau razna si proiectele rasar ca ciupercutzele (:P) dupa ploaie. But o sa ma descurc eu cumva eventually si atunci sa te tii:)).

Pana una alta, am gasit alta dandana si nush ce sa fac, sa rad, sa plang: cei care au cautat "anurim" pe google au gasit prima data Anurim SRL, o firma care face ..... hartie igienica! Abia al doilea rezultat este blogul meu! Bine ca hartia igienica facuta de astia nu se numeste "anurim" ca nush ce faceam:)).

In the end, iaca o melodie care-mi place zilele astea (imi placea si in varianta Sam Cooke).

Saturday, December 08, 2007

La Boquita Maldita feat. Miruna & Zoso

Dupa cum am promis acum niste zile (cam multe, dar e numai vina lui ecostin), iaca video despre cum m-am facut de ras dar si cu o sticla de Bailey's pe care eu si Boquita o s-o bem de revelion (caci acum sta cuminte la 'mneaei in biblioteca, dupa cum singura a spus). Toate video, mai putin ultimul, via eCostin, evident.

First, ladies and gentlemen, La Boquita Maldita & Miruna!


Apoi, ca sa nu ne plictisim, am cantat si singure ca doar na, deja ne facusem incalzirea. Miruna....



La Boquita aka Daniela



Eu si Zoso [eu zic ca peste asta se poate sari ca suntem total afoni]



Sau daca doriti un alt unghi de abordare pentru lalaiala de mai sus, voila



Pana la urma tot in cuplu e mai bine, asa ca eu si Daniela o sa dam lovitura probabil la un alt karaoke, deja a inceput sa ne placa:). Plus ca am gasit si melodia perfecta pentru noi.

Ah, era sa uit: merci mai eCostin:). Pentru filmare si postare.

weekend

OMG, cat de bine e in weekend! Inca nu-mi revin de bucurie ca am dormit suficient, ca am avut timp sa-mi beau cafeaua cu lapte si sa-i si simt gustul, ca am putut sa ma intind de o mie de ori inainte sa ma dau jos din pat...
Mama mea a decis ca un aparat foto ar fi cadoul perfect de ziua mea, numai ca trebuie sa ii spun eu exact ce vreau, ca ea oricum nu se pricepe:). Si ma gandesc ca e o idee foarte buna, chiar mi-as dori unul! Evident ca nu vreau cine stie ce minune de DSLR, ca nu am innebunit la cap si nici nu-s asa de smechera ca unii, vreau o "sapuniera" care sa scoata niste poze misto si care totusi sa aiba niste optiuni, ca nu-s batuta-n cap:P. So, daca aveti careva vreo recomandare, lista de comentarii arata 0 so far, feel free to fill in:).
Cand mi-am exprimat dorinta asta la munca, za robi a inceput sa faca misto de mine: "maaama, sa vezi acu' ce flashuri peste tot p-aci... O sa-si faca poze ea cu blogu, ea cu premiile, ea cu biroul":)))). Za robi, promit sa nu aduc foarte des aparatul la munca.
Ah, ma duc sa mai lenevesc putin:).

Thursday, December 06, 2007

Miruna, cardul si Hi5

Uitasem sa povestesc ce-am patit azi. De fapt totul a inceput saptamana trecuta cand mi-am dat seama ca nu mai am cardul. Adica acel card, cu toti banii pe el. Ma duc la banca si spun ca am nevoie de unul nou ca asta si asa expira curand.

Azi de dimineata ma gandesc ca ar fi bine sa ma duc sa-l iau, ca ramasesem leftera. Dar imi dau seama ca nu mai am buletinul! Eram blocata. Nu tu bani, nu tu buletin, nimic! Iau pasaportul si ma duc totusi, poate am noroc. Imi gasisera cardul intr-un ATM (damn BCR ATM, prima data dau banii, si dupa niste vreme cardul, d-aia il uit mereu, ca nu e prima data) si am putut sa-l iau cu pasaportul. Buletinul meu nu era la ei ca am intrebat. Ajung la munca. Printre hartiile de pe birou vad factura de la cadoul pentru Miri de saptamana trecuta. Si-mi pica fisa: buletinul meu e la prietenii de la digital camera! Sun la ei si le spun problema. Baiatul de acolo zice: aaaaa, da, e la noi buletinul dvs., cand am vazut ca e aici v-am cautat pe net, dar nu am gasit un numar de telefon asa ca v-am lasat un mesaj pe Hi5! :))))))). And they really did! Uite cum suna mesajul: "Nu am gasit alta modalitate de a va anunta, dar cartea d-voastra de identitate se afla la sediul firmei noastre. Va rugam sa ne contactati la unul din numerele de tlf..."

That made my day! Dar ma mir ca nu mi-au lasat totusi un comment pe blog, ca pe asta sigur l-au gasit mai repede pe google. Dar apreciez extrem inventivitatea:)), pe bune. S-a gandit omul ala ca poate poate exist pe Hi5 si iata ca n-a gresit:). Uite d-aia am eu conturi pe toate porcariile astea de social networks! Nu intru niciodata pe ele, dar nu se stie ce mai uit si pe unde si asa ma gaseste lumea:)).

Cel mai tare a fost C., mi-a zis: auzi, dar de ras nu e ca aia ti-au lasat mesaj pe Hi5, ci ca tu ai cont pe Hi5:))! La ce naiba-ti trebuie??

E, si cu ocazia asta am intrat si eu pe Hi5 sa vad care mai e treaba. Am o gramada de oameni care asteapta sa-i trec in lista de prieteni (!!!) si niste comentarii de moderat de prin august de la niste pustani care imi spun cat de rau sucks Bucurestiul. Oh, well... Hi5...

rain

Ploua. Zici ca e 8 seara si ar trebui sa plec acasa.. Vremea asta asa ma moleseste ca abia pot sa ma concentrez la miile de chestii pe care trebuie sa le fac.
Si, colac peste pupaza (rusine, rusine!), ma trezesc ca la calculatorul de aici de la munca noul meu header nu se vede cum trebuie! In IE6 (cum cica folosesc majoritatea utilizatorilor, desi eu prefer Mozilla Firefox) patesc asta.. Sunt foarte suparata.

Tuesday, December 04, 2007

in the mood for love

Pentru ne-cunoscatori: nu va bateti capul, poate ca e cam subtil. Si e si in franceza:)). Maine o sa scriu ceva mai interesant.


Le Petit Prince et Le Renard
- Qu’est-ce que signifie “apprivoiser”?

- C’est une chose trop oubliée, dit le renard. Ça signifie “créer des liens…”

- Créer des liens ?

- Bien sûr, dit le renard. Tu n’es encore pour moi qu’un petit garçon tout semblable à cent mille petits garçons. Et je n’ai pas besoin de toi. Et tu n’as pas besoin de moi non plus. Je ne suis pour toi qu’un renard semblable à cent mille renards. Mais, si tu m’apprivoises, nous aurons besoin l’un de l’autre. Tu seras pour moi unique au monde. Je serai pour toi unique au monde.. (…) Ma vie est monotone. Je chasse les poules, les hommes me chassent. Toutes les poules se ressemblent, et tous les hommes se ressemblent. Je m’ennuie donc un peu. Mais, si tu m’apprivoises, ma vie sera comme ensoleillée. Je connaîtrai un bruit de pas qui sera différent de tous les autres. Les autres pas me font rentrer sous terre. Le tien m’appellera hors du terrier, comme une musique. Et puis regarde ! Tu vois, là-bas, les champs de blé ? Je ne mange pas de pain. Le blé pour moi est inutile. Les champs de blé ne me rappellent rien. Et ça, c’est triste ! Mais tu as des cheveux couleur d’or. Alors ce sera merveilleux quand tu m’auras apprivoisé ! Le blé, qui est doré, me fera souvenir de toi. Et j’aimerai le bruit du vent dans le blé…
(...)
- Adieu, dit le renard. Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu’avec le cœur. L’essentiel est invisible pour les yeux.

- L’essentiel est invisible pour les yeux, répéta le petit prince, afin de se souvenir.

- C’est le temps que tu as perdu pour ta rose qui fait ta rose si importante.

- C’est le temps que j’ai perdu pour ma rose… fit le petit prince, afin de se souvenir.

- Les hommes ont oublié cette vérité, dit le renard. Mais tu ne dois pas l’oublier. Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé. Tu es responsable de ta rose…

- Je suis responsable de ma rose… répéta le petit prince, afin de se souvenir.

Monday, December 03, 2007

I will survive

This is the name of the song that made me and La Boquita Maldita the proud winners of a prize at the bloggers karaoke contest last night. You can see some pictures here. I hope I'll have some videos soon, as I said, cameras are around me almost every day. I also made a fool of myself singing alone, and then with Zoso, and then with a guy from work :), but it was fun.
Others have written more about this (only in Romanian), that's why I think I'll rest my case and go to sleep. I had quite a weekend:). A prize-full weekend.

PS - photos and videos in some other post.